Biserica Ortodoxa Sacramento

Monitor this page

Aplicatia de membrie

www.invierea-domnului.org

Adresa postala: Po Box 1488 Carmichael Ca 95609

Information in English

Help build our church

E-mail web master

HOME ( pagina de inceput )

Album Anunturi Istoric Legaturi Contact Membri / Donatori Statistica sitului

Invataturi ortodoxe Vestitorul Scrieri duhovnicesti Rugaciuni ortodoxe Poezii religioase

Pescar originar din Betsaida (sat pe malul de nord-est al lacului Genesareth in Israel), frate cu apostolul Petru. A fost primul apostol al lui Isus. Despre el ni s-au transmis foarte putine date. Legende posttestamentare relateaza despre o calatorie misionara prin Asia Mica si Balcani (Thessalia, Tracia, Scitia). In aceste peregrinari ar fi savarsit numeroase minuni, ar fi convertit pe multi la crestinism si ar fi initiat construirea unor biserici. Ultimele legende istorisesc despre sederea sa in provincia romana Achaia. Arestat de procuratorul roman Aegeatis in orasul Patras (Grecia), nu s-a dezis de crestinism, fiind supus unui martiriu de 2 zile si rastignit pe o cruce in forma de X in anul 60 d.C. Procuratorul roman Aegeatis ar fi murit in aceiasi zi (sotia sa Maximila s-ar fi ingrijit de ceremonia inmormantarii lui Andrei la Patras). In anul 356 trupul lui Andrei a fost dus de la Patras la Constantinopol, iar in anul 1208 de la Constantinopol la Amalfi (Italia). Capul, initial ramas la Patras, ar fi fost pastrat la Roma intre anii 1450-1462, de teama Turcilor. In anul 1964 capul lui Andrei a fost redat bisericii din Patras.

Pescar din Betsaida, frate mai mic al apostolului Andrei. Petru a fost unul dintre intemeietorii primei comunitati iudeo-crestine dinIerusalim (impreuna cu apostolii Iacob cel Batran si Ioan). A fost de parere ca numai evreii trebuie convertiti la ideile lui Isus. A avut unele controverse ideologice cu apostolul Pavel. Pavel a sustinut idea universalitatii noii credinte, a necesitatii raspandirii noii religii si la alte popoare, nu numai la evrei. Dupa decapitarea apostolului Iacob cel Batran in anul 44 d.C. de catre regele Aggripa I (40-44 d.C), a fost arestat si Petru, dupa revenirea sa in Ierusalim. Ar fi fost tinut in lanturi, intre alti doi detinuti, dar eliberat in mod miraculos de catre un inger (Faptele Apostolilor, 12). Dupa ce Iacob
cel Tanar a devenit seful comunitatii din Ierusalim, Petru a facut o calatorie la Antiochia (Turcia), dupa care i s-a pierdut pentru o vreme urma. Ajuns la Roma in jurul anului 57 d.C, Petru a devenit seful comunitatii iudeo-crestine din acel oras, unde l-a reintalnit pe Pavel. Una din legende afirma ca Petru si Pavel ar fi cauzat prabusirea si moartea lui Simon-Magul in timpul unui zbor al Magului prin fata imparatului Nero (54-68 d.C), ceace le-a atras arestarea. Dupa alta legenda, Petru si Pavel ar fi fost arestati in timpul represiunilor anticrestine declansate de imparatul Nero dupa incendierea Romei in anul 64 d.C. Ar fi fost tinuti inchisi in Carcera Mamertinica, dintre Capitoliu si Forumul Roman. Carcera consta din 2 celule suprapuse: o celula superioara (inchisoarea Romei) si o celula inferioara (cea mai veche camera din Roma, numita din anul 300 i.C. Tullianum). Mai tarziu, capela amenajata in Tullianum a primit numele de San Pietro in Carcere (Sf.Petru in Carcera). Petru ar fi fost condamnat la moarte si executat prin crucificare cu capul in jos (la cererea lui), spre a se deosebi de modul rastignirii lui Isus, in jurul anului 64 d.C, langa fostul Circ al lui Caligula si Nero, inafara zidurilor Romei, pe terenul numit Agger Vaticano si ingropat in apropierea Circului, in cimitirul-necropola al celor neinstariti, de langa sirul de cavouri ale unor cetateni romani mai bogati. Istoricul Eusebius de Caesarea (260-339 d.C) a mentionat relatarile
diaconului roman Gaius din jurul anului 200 d.C, care a sustinut ca ar cunoaste locul unde se gaseste mormantul lui Petru. Acolo s-ar gasi o inscriptie, pe care stau scrise numele lui Isus si a lui Petru. In jurul anului 160 d.C, comunitatea crestina din Roma a inaltat un prim monument pe acel loc. Pe baza informatiilor lui Eusebius de Caesarea si a monumentului existent, imparatul Constantin cel Mare (306-337) a dezgropat presupusul schelet, dupa care l-a reasezat in acelasi loc,
acoperind totodata mormantul cu un monument prevazut cu o nisa cu marmora (Tropaion). Pe Tropaionul constantinian, pastrat pana in zilele de azi, sta inscriptia prescurtata (in limba greaca): Petr ene (Petros enestin = Petru se gaseste inauntru). In anul 324 d.C. Constantin a ordonat nivelarea dealului Vaticano, rambleerea partilor supraterane ale vechiului cimitir, decaparea cavourilor din vechea necropola ce depaseau nivelul zero al terenului si constructia unei basilici dedicate lui Petru, pastrand monumentul Tropaion ca axa a altarului. Papa Pius XII a dispus in anul 1939 efectuarea unor
sapaturi arheologice sub Domul San Pietro din Roma, spre a se constata daca mormantul si osemintele apartin intr'adevar lui Petru. Cercetarile au avut loc intre anii 1940-49. Analiza antropologica a scheletului a indicat lipsa oaselor de la genunchi in jos, ceace, dupa unii, ar putea fi un indiciu ca scheletul ar apartine lui Petru, in ipoteza ca ar fi fost crucificat cu picioarele in sus, iar la coborârea de pe cruce picioarele ar fi fost retezate de la genunchi. Impotriva acestei ipoteze stau 2 argumente: a) nu s-au gasit urme de strapungere ale mainilor cu piroane; b) reconstituirea nu arata ca ar fi vorba de un batran de 60-70 ani, cu o statura impunatoare (cum a fost Petru). Craniul lui Petru, impreuna cu presupusul craniu a lui
Pavel, au fost duse si pastrate (pana in ziua de azi) in cutia-osuar de sub ciboriumul-altar din basilica San Giovanni in Laterano din Roma. In sec.16 vechea basilica Sf.Petru a lui Constantin a fost demolata, spre a face loc actualului Dom San Pietro. In basilica San Pietro in Vincoli (Sf.Petru in lanturi) din Roma se pastreaza in tabernacolul de sub altar presupusele lanturi cu care Petru ar fi fost legat in inchisoarea din Ierusalim, precum si lanturile din Carcera Mamertinica. Lanturile din Ierusalim ar fi fost aduse la Roma de catre Eudoxia, fiica imparatului Theodosius (379-395), sotia co-imparatului
Valentianus II (383-392), in urma unui pelerinaj la Ierusalim. Lanturile din Carcera Mamertinica ar fi fost descoperite la inceputul sec.2 de catre temnicerul roman Quirinus de Neuss. Conform Legendei Aurea de Jacobus da Voragine, publicata in secolul 13, in preajma capelei Quo vadis, Domine ? din Roma de pe Via Appia, Petru l-ar fi revazut ultima data pe Isus, in momentul in care voia sa fuga din Roma, spre a scapa de martiriu. Petru l-ar fi intrebat pe Isus: Quo
vadis, Domine ? (Incotro te-ndrepti, Doamne ?), la care Isus i-ar fi raspuns: Vado Romam venio iterum crucifigi (Am venit la Roma, spre a fi din nou crucificat). Rusinat de observatia lui Isus, Petru s-ar fi reintors la Roma, primind martiriul. Alte lacasuri de cult, demne de mentionat, dedicate lui Petru: Biserica San Pietro in Gallicantu (Sf.Petru la Cantatul cocosului) din Ierusalim, pe versantul estic al Dealului Sion, pe unul din prezumtivele locuri de amplasament a casei Marilor Preoti Anna (Hannas) si Caiafa (Kaiphas). In curtea acestei case Petru ar fi fost recunoscut - dupa accentul galilean - de catre o femeie de serviciu, negand de 3 ori, asa cum a prezis Isus, inainte de cantatul cocosului, ca l-ar cunoaste pe Isus. In pivnita acelei biserici se gaseste o carcera sapata in stanca, in care Isus ar fi fost tinut inchis. Locul nu corespunde insa realului amplasament istoric al casei Marilor Preoti Anna si Caiafa. Biserica Sf.Petru (sau Biserica Primatului) din Tabgha (mica localitate pe malul lacului Genesareth, la cativa km sud-vest de Kapernaum), unde Isus ar fi reaparut apostolilor, facand
remarca lui Petru, interpretata ulterior (ca si cea din Caesarea-Philippi) drept testament succesoral. Basilica S.Pietro in
Montorio cu monumentul Tempietto pe panta estica a Dealului Gianicolo din Roma, construita pe cel de al doilea loc presupus de crucificare a lui Petru.

Pescar dintr-un sat de pe malul nordic al lacului Genesareth. Parintii lui: Zebedeus si Maria-Salomeea. Frate mai mare al apostolului Ioan. Numit si Iacob cel Batran. Isus i-a poreclit pe acesti frati Boanerges (Fii tunetului), probabil pentru ca faceau parte din grupa revolutionar-antiromana a Zelotilor. Dupa Ridicarea la cer a lui Isus, Iacob cel Batran ar fi facut o calatorie in Spania, dupa care s-ar fi reintors in Palestina, unde ar fi predicat cu succes in tinuturile Samariei si Iudeei, conducand un timp, impreuna cu Petru si Ioan, comunitatea iudeo-crestina din Ierusalim. Ar fi fost prins si ucis
prin decapitare la Ierusalim in anul 44 d.C, din ordinul regelui Aggripa I (vezi Faptele Apostolilor, 12,2) si ingropat tot acolo. La ocuparea Palestinei in anul 614 de catre Persi, relicvele lui Iacob cel Batran au fost duse, spre a fi salvate, fie la manastirea Sf.Ecaterina, fie la manastirea Raithiu (ambele in peninsula Sinai din Egipt), fie la manastirea Menas din Alexandria (Egipt). De aici, conform legendei, osemintele sale ar fi fost duse in Spania. Mormantul din Spania ar fi fost descoperit in jurul anilor 820-830. In sec.11, dupa o serie de viziuni in forma de stele ale unor copii de pastori in
timpul noptii pe o pasune, a fost construita pe acel loc renumita basilica de pelerinaj din Santiago de Compostela. Relicvele Sf.Iacob cel Batran s-ar afla, impreuna cu relicvele sfintilor Athanasie si Theodosius, intr-un tabernacol din cripta acelei catedrale.

Pescar, fiul lui Zebedeus si al Mariei-Salomea, fratele mai mic al apostolului Iacob cel Batran. Unii considera ca el ar fi autorul Evangheliei lui Ioan, fapt contestat de altii. Denumit in Evanghelia lui Ioan drept Apostolul cel mult iubit de Isus, martor ocular al crucificarii lui Isus. Ar fi intreprins mai multe calatorii misionare in Asia Mica. Legendele sustin ca a refuzat sa aduca ofranda cuvenita in templul roman al zeitei Artemis din Efes (Turcia) in timpul persecutiilor anticrestine ale lui Domitian (81-96), fapt pentru care ar fi fost arestat si dus la Roma, unde ar fi fost supus la chinuri, prin scufundare intr-un vas cu ulei fierbinte, langa Porta Latina (pe acel loc s-a construit apoi biserica Oratorio di San Giovanni in Oleo). Exilat pe insula Patmos (Grecia), a scris Apocalipsa dupa Ioan, iar dupa moartea imparatului Domitian (96) s-a intors la Efes. Ar fi
decedat la varsta foarte inaintata (88 ani).

Parinti: Alfeus si Maria-Kleophas. Probabil identic cu Iacob cel mic din Evanghelia lui Marcu. Nu se cunosc alte amanunte despre viata si activitatea lui Iacob cel Tanar.

Una din legende afirma ca el ar fi fost mirele de la Nunta din Canaa si ca ar fi intreprins apoi lungi calatorii de raspandire a noii credinte prin Cilicia, Armenia, Mesopotamia si India. La curtea regelui Polimius din Armenia ar fi savarsit minuni si tot acolo ar fi fost omorât in mod crud (i s-ar fi tras pielea de pe corpul viu). Porecla Canaanit poate veni fie de la localitatea Canaa din Galilea, fie de la cuvantul arameic Quana (Zelos), caz in care Bartolomeu ar fi apartinut si el gruparii Zelotilor. Ramasitele sale pamantesti ar fi ajuns in Arabia, in Mesopotamia, pe insula Lipari (Italia), la Benevent (oras in Campania, la cca 50 km nord-est de Napoli) si in sfarsit (in anul 983) la Roma (la interventia imparatului Otto I), unde se odihnesc si in prezent in basilica Sf.Bartolomeu de pe Isola Tiberiana. In anul 1238 un fragment de craniu a fost dus la Frankfurt
pe Main (Germania) si depus in relicviarul domului ce-i poarta numele (Sf.Bartolomeu).

Numit Matei in Evanghelia lui Matei (9,9) si Levi in Evangheliile lui Marcu (2,14) si Luca (5,27). Evanghelia lui Ioan nu il aminteste. Dupa unii ar fi fost aceiasi persoana cu evanghelistul Matei (fapt contestat de altii). Vames din Galilea, in slujba tetrarhului Herodes Antipas. Ar fi intreprins calatorii misionare in Persia si Etiopia. A fost asasinat (strapuns cu spada in spate, in timp ce se afla langa altar) din ordinul regelui etiopian Eggipus, in urma unor intrigi de curte.

Originar din satul Betsaida (ca si Andrei si Petru), de meserie pescar. Ar fi murit martirizat (crucificat) in anul 80 la Hierapolis (azi: Pamukkale-Turcia), la varsta de 87 ani. In tinerete ar fi facut o calatorie misionara prin Asia Mica si Balcani.

Amintit numai in evangheliile sinoptice (Marcu, Matei, Luca). Membru al gruparii Zelotilor. Dupa unele legende ar fi fost frate cu apostolii Iacob cel Tanar si Iuda-Tadeul (parinti: Alpheus si Maria-Kleophas). In timpul unei misiuni prin Persia (impreuna cu Iuda-Tadeul) ar fi fost amandoi ucisi. Modul in care ar fi fost omorati este diferit prezentat: fie decapitati, fie rastigniti, fie taiati de viu in doua parti.

Apostol prezentat sub 2 nume: Tadeus (Marcu 3,18, Matei 10,1-4), respectiv Iuda, fiul lui Iacob (Luca 6,16, Faptele Apostolilor 1,13). Nementionat in Evanghelia lui Ioan.

Poreclit si Dydimus (Geamanul). Dupa unii ar fi fost originar din orasul grec Didima (Turcia), dupa altii ar fi fost frate cu Isus (in acest caz el este Iuda-Toma, unul dintre cei 4 copii ai lui Iosif). A intreprins o lunga calatorie misionara, ajungand pana in India de sud. Relicvele sale ar fi pastrate in orasul Edessa (azi: Urga-Turcia).

Iskariot (Ioan 6, 71) ar indica fie provenienta sa din satul Karioth (la cca 25 km sud-est de Hebron in Israel), fie apartenenta sa la grupul Zelotilor. L-ar fi tradat pe Isus pentru 30 monede de argint. Dupa rastignirea lui Isus, regretand fapta, ar fi aruncat cele 30 monede in incinta templului, dupa care s-ar fi spanzurat de un copac (Copacul lui Juda = Cercis siliquastrum). Oamenii Marelui Preot Caiafa (Kaiphas) ar fi cumparat cu acesti bani hotarul de pamant Hakeldama,
folosit apoi ca cimitir pentru strainii decedati in Ierusalim, la sud de Valea Hinnom si de vechea cetate a Ierusalimului. Alta versiune sustine ca Iuda ar fi fost condamnat la moarte si executat.

Inlocuitorul apostolului Iuda-Iskariot. Cooptat in grupul celor 11 apostoli dupa tragere la sorti (contracandidat: Iosif Barsabbas). Despre modul cum a murit exista 3 versiuni: Dupa o misiune plina de succes in Iudea, ar fi fost acuzat de Sanhedrin pentru delicte teologice, condamnat si lapidat (linsat cu pietre), apoi decapitat cu sabia. Decedat in chip natural. Ar fi fost crucificat in Roma (relicvele sale s-ar fi pastrat in basilica Santa Maria Maggiore din Roma). O alta legenda afirma ca osemintele sale ar fi fost duse de catre Elena (mama imparatului Constantin cel Mare) in sec.4 la Trier
(Germania). Un document din secolul 12 afirma ca cu ocazia unor lucrari de restaurare a bisericii San Eucharius ar fi fost
redescoperite osemintele lui Matias. In prezent mormantul lui Matias s-ar gasi in biserica San Mathias din Trier (Germania).

Prin post intelegem o retinere in mod voluntar, de la anumite feluri de mancare, in speta de la carne si de la bauturi. Aceasta infranare a trupului prin reducerea hranei are ca scop principal imbunatatirea vietii sufletesti, o induhovnicire a noastra.
Postul presupune, in primul rand, o infranare de la fapte nesocotite sau nevrednice de numele sau calitatea de crestin.

"....zici ca postesti ? Arata-mi aceasta prin fapte ! Sa posteasca si ochiul tau si gura ta ! Sa posteasca toata fiinta ta ." (Sf.Ioan Gura de Aur ).

"....Opriti-va de la cele rele, potoliti-va pofta dupa avere streina, feriti-va de castigul nedrept, stingeti in inimile voastre iubirea de arginti ! Caci ce folos daca gura ta nu se atinge de carne, iar tu, prin rautatea ta, manaci pe fratele tau ?!"(Sf.Grigorie de Nisa)

"Postul ne redeschide portile raiului, pe care neinfranarea primului om ni le-a inchis. Fructul oprit, pe care l-a mancat primul parinte, a fost otrava care a omorat pe toti urmasii lui. Prin post, noul Adam, Iisus Hristos, ne cheama la viata" (Sf.Vasile Cel Mare).

Postul adevarat trebuie facut in numele lui Iisus Hristos, cu credinta si cu dragoste. In viata religioasa, toata fapta isi primeste valoarea ei dupa scopul urmarit. De exemplu: milostenia este o fapta buna, dar daca o faci sa te laude lumea ai pierdut pretul ei. Asa e si cu postul: nu postesti ca sa faci silueta, nu te retii de la mancare si bautura ca sa te vada oamenii nevoindu-te. Ci te infranezi pentru ca aceasta este voia Domnului, ca postul curata de pacate si sa dai dovada ca vrei sa te mantuiesti.

Cand esti in post nu cauta placerea bucatelor permise si indestularea din ele, pentru ca acesta nu este post, ci mai degraba "schimbare de bucate".

Voi infatisa mai departe, treptat, o sinteza a unui "Ghid practic al crestinului ortodox" elaborat de pr.dr.C.Coman si tiparit la Edit. Bizantina, Bucuresti 1997, pentru a intelege cat mai clar sensul practic si liturgic al randuielilor din Biserica noastra Ortodoxa.

Intreaga viata a omului credincios se desfasoara sub semnul prezentei, al lucrarii, al voii si al binecuvantarii lui Dumnezeu. Tot ceea ce face, el face cu ajutorul lui Dumnezeu. De aceea, rugaciunea la Dumnezeu il insoteste neincetat, dar mai ales la inceputul lucrurilor sale, pentru a cere ajutorul si ocrotirea lui Dumnezeu si la sfarsit pentru a-I multumi.

Omul credincios isi incepe viata increstinandu-se prin Botez, isi incepe casnicia primind binecuvantarea lui Dumnezeu prin Taina Cununiei, pleaca la drum inchinandu-se, isi incepe ziua si orice lucru cu rugaciune, pentru ca simte nevoia de a incepe totul cu Dumnezeu si de a-si aseza lucrul mainelor lui sub ocrotirea si binecuvantarea binefacatoare a lui Dumnezeu.

Rostul slujbei care se face la inceperea temeliei casei este aratat de lucrarea savarsita de preot cu acest prilej si de rugaciunile rostite catre Dumnezeu.

Este mai intai o alungare a raului, o exorcizare, o curatire a locului de orice intinaciune si de orice urma a lucrarii celui rau si, apoi binecuvantarea si sfintirea acestuia prin invocarea harului Sfantului Duh pentru ca in timpul construirii casei, cei ce lucreaza si cei pentru care se lucreaza, ca si constructia insasi sa fie pazita de orice lucrare a celui rau, de orice intamplare rea, de pizma si rautatea oamenilor, de farmece sau blesteme. In felul acesta, omul care zideste casa si-L ia pe Dumnezeu de ajutor la lucrarea sa si ocrotitor impotriva oricarei rautati sau nenorociri, stiind ca fara ajutorul lui Dumnezeu nu se poate face nimic si ca nici o putere nu poate birui puterea lui Dumnezeu.

Se obisnuieste, de asemenea, ca cei ce isi construiesc casa, cu acest prilej sa-si aleaga un sfant patron si ocrotitor al casei noi. Daca familia are deja un sfant ocrotitor, ales eventual cu prilejul cununiei religioase, atunci este bine sa se pastreze acelasi sfant si pentru casa noua.

In ziua de pomenire a sfantului respectiv, la sarbatoarea sfantului deci, cei ce vor locui in casa noua fac slujbe de multumire mergand la biserica la Sfanta Liturghie. Se poate face si sfestania in casa si chiar o agapa ca pentru o sarbatoare a familiei.

Lumanarea simbolizeaza jertfa de sine, transfigurarea, transformarea in lumina prin ardere de sine. Ca si semnul Sfintei Cruci, lumanarea este un semn distinct al crestinului, ea sintetizand esenta credintei noastre, aceea ca nu exista alta cale de implinire, de mantuire, decat cea a jertfei.

Ca si lumanarea, omul se poate si el transforma in lumina, se poate indumnezei prin ardere de sine.

Lumanarea este semn al prezentei lui Dumnezeu. Lumanarile trebuie sa fie din ceara curata de albine si aceasta nu intamplator. Albina ramane pururea fecioara, iar ceara produsa de ea constituie astfel materia cea mai curata, cea mai pura. In felul acesta aducem lui Dumnezeu ofranda curata, neatinsa de umbra vreunei patimi.

Ravna cu care noi vom cauta sa procuram lumanari sau oricare alt obiect folosit pentru Dumnezeu ne da masura credintei noastre si dragostei noastre pentru Dumnezeu.

Tamaia binemirositoare, este semn al prezentei lui Dumnezeu, aducator de pace, de liniste , bucurie. Are o dubla semnificatie: jertfa omului care se inalta spre Dumnezeu si a harului lui Dumnezeu care coboara din cer.

Tamaiere este semnul vazut, material, al credintei noastre in Dumnezeu si a faptului ca ne supunem si ne inchinam Lui, respingand orice stapan si orice alta putere.

Mirosul si fumul de tamaie are puterea de alungare a oricaror forte ale raului, de oriunde ar veni acestea, dar mai ales are menirea de a indeparta prezenta si lucrarea diavolului si duhurilor rele. In popor se spune : "fuge ca dracul de tamaie ".

- Cele zece fecioare care asteptau pe mirele Hristos cu candele aprinse ( Mt. 15,1-8 ).

- Crestinii din Troa, adunati in jurul Sfantului Pavel intr-o camera de sus " unde erau multe lumanari " (F.Ap. 20,8 );

- Cele sapte sfesnice de aur care inconjurau pe Fiul Omului in Liturghia cereasca ( Apoc. 1,12-20 ) .

- Tamaia este asociata cu rugaciunea : " Sa se indrepteze rugaciunea mea ca tamaia inaintea Ta " (Ps. 140,2 ) .

In Apocalipsa avem o imagine din Liturghia cereasca parca luata din Liturghia noastra de duminica : " Si a venit un inger si a stat la altar, avand cadelnita de aur, si i s-a dat lui tamaie multa, ca s-o aduca impreuna cu rugaciunile tuturor sfintilor, pe altarul de aur dinaintea tronului. Si fumul tamaiei s-a suit, din mana ingerului, inaintea lui Dumnezeu, impreuna cu rugaciunile sfintilor " (8,3-4).

Omul care are sufletul incarcat de pacate este chinuit, mustrat de constiinta, nelinistit. El este intr-o vesnica cautare a ceva care sa-l linisteasca si necautandu-L si negasindu-L pe Dumnezeu isi cauta in placerile patimilor alinarea zbuciumului sau sufletesc. Dar patimile nu-i ofera linistea pe care o cauta, ci dimpotriva ii provoaca alte dureri de care fugind cauta iar refugiu in placerile patimei si asa se zbuciuma in cercul vicios placere-durere.

Pentru a iesi din cercul vicios placere-durere este necesar sa ne impacam cu Dumnezeu, cu noi insine si cu aproapele

Impacarea cu Dumnezeu printr-o viata virtuoasa, sfanta, bine placuta Lui, prin pocainta, aduce pace si liniste in sufletele noastre si-i " odihneste " pe cei din jurul nostru, pe semenii nostri.

Pacate au existat de cand este omul pe pamant, insa puterea de iertare a venit numai acum aproape 2000 de ani, prin Mantuitorul Iisus Hristos si numai prin Biserica Sa si prin Tainele instituite de El . Deci, Biserica Ortodoxa detine comori harice, duhovnicesti inimaginabile. Detine Sfintele Taine, detine Taina Sfintei Spovedanii .

Taina Sfintei Spovedanii aduce, de la cel mai mic copil pana la cel mai in varsta om, numai efecte binefacatoare: aduce luminarea mintii si cumintenie; aduce intelepciune si putere; aduce sanatate trupeasca si sufleteasca; aduce intelegere si dragoste in familii, intre parinti si copii; aduce iubire intre soti; intareste caminele tinerilor casatoriti; aduce o adevarata fidelitate conjugala. Cu alte cuvinte poate aduce tot binele in viata unui om.

Toate rautatile si pacatele ce se intimpla in lume, care produc mari pagube omenirii, sunt datorate lipsei de Spovedanie. Numai in scaunul Spovedaniei omul poate fi imblanzit cel mai bine, poate fi mangaiat cel mai mult, poate sa simta cele mai mari bucurii posibile simtirii umane, poate sa simta cu adevarat pe Dumnezeu.

Fiecare om trebuie sa fie constient de aceasta mare putere a Taine Sfintei Spovedanii . Pentru a o intelege mai bine trebuie, in primul rand sa o experimentam.

Omul este prin fire o fiinta sociabila, deci nu poate trai singur. Tot asa de adevarat este faptul ca omul neputand trai singur, nu poate sa stea sa nu comunice cu cineva si, mai ales, sa se deschida sufleteste aproapelui sau, sa-i spuna pasurile sale. Parca simti o usurare si o descarcare cand gasesti pe cineva de incredere si i te destainuiesti. Durerile si ranile mele sufletesti i le spun lui, el le primeste si ma compatimeste. In acel moment, datorita compatimirii si iubirii persoanei careia m-am destainuit, simt o mare liniste si bucurie, simt ca cineva ma mai iubeste, ca nu am fost parasit definitiv; simt o revigorare sufleteasca.

E mare lucru ca in viata noastra, sa ajungem "sa ne bucuram cu cei ce se bucura si sa ne intristam cu cei ce se intristeaza "(Rom.12,15 ). Atunci cand vedem pe cineva ca sufera, sa intram in dialog cu el, sa-l intarim prin vorbe bune, sa-i luam, cu alte cuvinte, din durerea lui, si sa ne o insusim noi.
Comunicarea, dialogul sunt absolut necesare. Dar, mai mult decat acestea este marturisirea in fata duhovnicului . Te destainuiesti in fata prietenului, ii spui tot ce ai pe suflet, il doare si pe el, daca tine la tine; iti da, eventual, un sfat sau, mai mult, se roaga pentru tine. Insa, un prieten, oricat de apropiat ar fi, altceva nu are ce sa-ti mai ofere, nu are cu ce sa te mai ajute. Pana aici merge afectivitatea umana.

   Dar Dumnezeu, prin mila Sa fata de oameni, ne-a daruit un mare ajutor: Sfintele Taine si, in special, Taina Sfintei Spovedanii.
    La aceasta Sfanta Taina, credinciosul, in afara de faptul ca s-a destainuit duhovnicului de tot ce are el mai intim, primeste in plus de la duhovnic dezlegarea si iertarea de acele pacate si mai ales primeste o mare putere de a invinge mai departe greutatile vietii. Primeste energia harului Duhului Sfant prin punerea mainilor preotului.
   Numai preotul are aceasta imensa putere de a dezlega de pacate si de a impartasi harul Duhului Sfant ca intaritor in viata noastra. Fara preot si puterea lui sfintitoare nu putem trai o viata crestina sau, daca o traim, suntem ofiliti duhovniceste; traim inconstienti, in irealitate si neadevar. Mantuitorul a spus "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata". Alta cale si adevar nu exista decat in Biserica Sa.

   Puterea de a lega si dezlega, Mantuitorul a dat-o numai Sfintilor Apostoli si acestia la randul lor episcopilor si preotilor prin hirotonie, prin punerea mainelor pe cap :"Oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in ceruri si oricate veti dezlega pe pamant vor fi dezlegate si in ceruri" (Mt.18,18; In.20,23).
   Deci puterea de dezlegare a pacatelor o primim numai aici pe pamant si numai de la preoti. Cel mai groaznic lucru este ca cineva sa moara nespovedit, nedezlegat de pacate. Dincolo de mormant nu-l mai poate dezlega nimeni "nici chiar ingerii ". De aceea trebuie sa ne spovedim, sa ne descarcam sufleteste, sa alungam tot ce este negativ in fiinta noastra umana.
   Sa primim dezlegare si iertare de toate pacatele si relele ce le-am facut in viata.
   Sa primim pe Duhul Sfant, cel care ne va calauzi in viata de dincolo.

Fiecare om se trage dintr-o familie, iar mai multe familii apropiate ca grad de rudenie formeaza un neam. Fiecare neam are un arbore genealogic. Acest arbore genealogic difera de la neam la neam. Dupa cum un arbore este sanatos si da nastere altor ramuri sanatoase, dezvoltandu-se foarte frumos, tot astfel se intimpla si intr-un neam care este credincios, cu frica lui Dumnezeu si naste alte ramuri sanatoase si credincioase, dezvoltand foarte frumos, in mod normal, acel arbore genealogic.

Observam la unii arbori cum incep sa le apara cate o ramura uscata, dupa aceea altele si altele, incet, incet, iar la un moment dat, observam ca o mare parte din acel arbore s-a uscat . Apoi, la scurt timp, el se usuca definitiv, deoarece nu l-a ingrijit nimeni.

Asemenea analogie putem sa o raportam la diferite neamuri de oameni care sunt necredinciosi .

Pacatul se transmite de la tata la fiu; ori, acel pacat netratat macina si roade in toti membrii familiei. O buna parte din acei oameni nu-si dau seama de acel lucru si se trezesc dupa ani si ani, dupa generatii peste generatii ca "li s-a cam pierdut neamul ", cum se spune in popor, adica pacatul mostenit in familie si netratat cu Tainele Bisericii a facut ravagii.

Dupa cum medicina recunoaste transmiterea caracterelor (genelor) de la tata la copil, tot astfel religia recunoaste transmiterea pacatelor de la parinti la copii. Dumnezeu spune, inca din Vechiul Testament, ca pedepseste pe copii pentru pacatele parintilor pana la al IV- lea neam (Iesire,cap.20,5) .

De aceea, cei ce sunt casatoriti si au copii, trebuie neaparat sa se spovedeasca, sa se curete de acele pacate pentru a nu se transmite copiilor lor. Sa aiba constiinta impacata ca fiii lor nu sufera pentru pacatele parintesti . Observam cum foarte multi copii se nasc bolnavi . In cele mai multe cazuri copiii se nasc bolnavi datorita pacatelor parintilor, care nu le-au spovedit si n-au primit dezlegare de ele.

Un om pacatos care nu se spovedeste, nu tine randuielile bisericesti: post, rugaciune si il prinde sfarsitul vietii in acea stare pacatoasa, este o ramura uscata la arborele genealogic al neamului sau . Fiecare membru al unei familii care nu se marturiseste este o ramura uscata din arborele genealogic al neamului sau. Cel mai important remediu pentru vindecarea arborelui este in special Sfanta Spovedanie, deoarece aici sunt: curatirea, tratamentul si vindecarea .

Cand simte omul nevoia, atunci poate sa se spovedesca. Taina Spovedaniei nu este conditionata de timp sau de loc .

In general exista in Biserica invatatura ca cel putin in cele patru posturi de peste an sa ne spovedim. De ce in cele patru posturi ? Pentru ca atunci este timpul cel mai potrivit, omul tine post si este pregatit pentru Spovedanie.

- am avut un necaz sau altceva - tinem cateva zile de post (3-4) si ne spovedim, deoarece se poate intimpla sa avem un necaz datorita pacatelor pe care le avem si nu le-am spovedit ;
- cand avem un examen in viata,de asemenea sa ne spovedim si chiar sa ne impartasim cu Sfintele Taine inainte, pentru a primi putere, intelepciune si luminarea mintii ;
- cand mergem la spital, la operatie sau tratament, de asemenea este recomandabila Sfanta Spovedanie si Sfanta Impartasanie. S-a intamplat si se intimpla multor oameni ca atunci cand merg la operatie sa le fie ultimul drum in viata. De aceea trebuie sa fim precauti si in primul rand sa recomandam celor ce merg la operatii grele sa se spovedeasca neaparat si sa se impartaseasca cu Sfintele Taine.

In aceste cazuri extreme este voie sa se impartaseasca orice om, indiferent de canon si de pacate :

- cand merge femeia gravida la spital pentru nastere, de asemenea este foarte, foarte recomandabila Sfanta Spovedanie si Sfanta Impartasanie, deoarece ajuta atat mamei, cat si pruncului pe care-l va naste ;
- spovedania mai este recomandata si atunci cand crestinul pleaca intr-o calatorie indelungata ;
- Sfanta Spovedanie este fundamentala atunci cand doi tineri se casatoresc. De aici vine succesul sau insuccesul in casnicie. Daca doi tineri pasesc cu dreptul in casnicie, adica spovedindu-se curat, din copilarie, inainte de cununie si totodata se si impartasesc, va fi bine pentru viitorul lor. Aceia ce nu se spovedesc inainte de cununie, fac un mare pacat si se lipsesc de un mare dar de la Dumnezeu.

Exista o multime de oameni care nu sunt constienti de actul Spovedaniei sau nu sunt sinceri si merg si ei, de ochii lumii sau dintr-un reflex conditionat, la preot sa se spovedeasca. Ajungand la preot nu spun mai nimic, nu au nici o cainta pentru greselile pe care le-au facut, nu realizeaza ca sunt in fata lui Dumnezeu si ca se petrece o Taina mare in acel moment. Acei oameni merg la Spovedanie dintr-un formalism si se spovedesc formal. Efectul este acelasi, deoarece se cunoaste ca atunci cand te ostenesti primesti un rezultat, pe loc sau mai tarziu. Iar daca nu te ostenesti real, ci te faci doar ca te ostenesti, cazi in pacatul vicleniei, al sireteniei. Pe om poti sa-l inseli, insa pe Dumnezeu niciodata.

De aceea, pentru cei care nu sunt sinceri si nu sunt dispusi pentru o Spovedanie cu cainta si sinceritate, este recomandabil, deci mai bine, sa nu se spovedeasca in acel moment .

Spovedindu-se in acest fel, nu primesc nici iertare de la Dumnezeu si in plus pacatuiesc pentru acel formalism de ochii lumii. In asemenea situatie se gasesc si acei crestini care merg la biserica regulat, insa fara nici o simtire duhovniceasca. Esenta Spovedaniei si efectul ei nu constau intr-o spovedanie regulata si stereotipa, ci dimpotriva intr-o Spovedanie spontana, iesita din adancul inimii, cu multa durere si parere de rau

Responsabilitatea preotiei inaintea lui Dumnezeu este maxima. Vocatia preotiei este vocatia sacerdotala; misiunea este de ordin divin; de asemenea, responsabilitatea depaseste umanul .

Preotul va raspunde inaintea lui Dumnezeu pentru orice greseala in savarsirea vreunei Taine. Tot astfel va raspunde in privinta secretului Tainei Sfintei Spovedanii.

Spun Sfintii Parinti ca acel preot care va divulga altor persoane un pacat si pe cel care l-a savarsit, este vrednic ca limba cu care a vorbit sa i se scoata prin ceafa. Nu mai vorbim de raspunsul pe care-l va da la Judecata de Apoi ! Preotii care nu cunosc acest lucru sunt vinovati de aceasta necunoastere. Trebuie sa fie constienti de misiunea la care s-au inrolat.

Penitentul, persoana care s-a spovedit si, intr-un nefericit caz, intampina o asemenea ispita, nu trebuie sa desnadajduiasca . In momentul in care a aflat, poate parasi pe acel duhovnic, ducandu-se la altul. Chiar daca va suferi o asemenea rusine, sa o primeasca ca ingaduita de Dumnezeu .

Nu trebuie judecat un asemenea preot, ci trebuie compatimit si evitat. Mai mult, sa ne rugam lui Dumnezeu pentru el, ca sa-l indrepte si sa-l lumineze.

Trebuie sa fim foarte constienti, ca inaintea lui Dumnezeu toti oamenii suntem egali din punct de vedere spiritual. Toti avem un suflet spiritual. Deosebirea in aceasta lume consta in trup, in ranguri sociale, in pregatirea intelectuala, in gandire, etc. Odata ce sfarsim aceasta viata, dincolo vom fi egali .

In scaunul Sfintei Spovedanii se vede cel mai clar egalitatea umana ! Aceiasi stare de penitenta si de cainta o poate trai, in acelasi timp, atat un cersetor sau un taran simplu, cat si un savant sau un mare dregator .

Aici, la Spovedanie, vedem ca toti oamenii suntem fii ai Aceluiasi Tata. La o asemenea mare intelepciune trebuie sa ajungem pentru a intelege realitatea adevarata a lucrurilor .

O multime de oameni socotesc ca atunci cand te spovedesti, inseamna doar sa spui pacatele si atat, insa gresesc. Taina Spovedaniei implica pe duhovnic, pe Dumnezeu si pe penitent. Ori, aceasta treime de persoane, implicata in lucrarea de ridicare a omului, se poate compara cu un laborator duhovnicesc a carui menire este redarea sanatatii sufletesti a celui in cauza .

Laboratorul Sfintei Spovedanii este fundamental pentru formarea personalitatii umane, pentru intelepciune si pentru o traire in realitate .

Atunci cand mergem la Spovedanie, sa nu avem in minte ca spunem numai ceea ce am facut in ultimul timp, cu mai multa sau mai putina cainta, sau chiar dezvinovatandu-ne total si dand vina pe altcineva si doar atat. Inainte de a merge la Spovedanie trebuie sa ne pregatim, tinand post si rugandu-ne lui Dumnezeu, sa ne transmita prin duhovnic sfaturile necesare vietii noastre . Putem gresi lasand doar pe duhovnic sa decida, fara a ne ruga si noi lui Dumnezeu .

Deci Taina Spovedaniei implica : marturisirea pacatelor cu toata cainta; dorinta de indreptare ; cererea de iertare a pacatelor si intrebarea pusa lui Dumnezeu prin duhovnic : ce sa facem mai departe ? Aceasta intrebare in duh este foarte importanta si putem, cu mila lui Dumnezeu, sa obtinem un raspuns de disciplinare a vietii .

Daca Dumnezeu vede ca-L intrebam cu toata sinceritatea si cainta, nu numai ca ne da raspunsul adevarat, ci ne da si puterea pentru a-l realiza .

Numele……………………
Întrebari pentru toti credinciosii, mari si mici

Cautati pasajele din Biblie (Noul Testament) la care se refera fiecare din întrebarile de mai jos si notati-le în raspuns, împreuna cu scurte explicatii ale celor întelese de Dvs din citirea pasajelor. La întrebarile cu puncte, puncte, completati cuvintele lipsa.
Asteptam raspunsurile Dvs în prima Duminica a lunii urmatoare (2 Martie 2008).

1. (10 puncte) Descrieti schimbarea lui Zaheu dupa întâlnirea lui cu Domnul Iisus.

2.(10 puncte) Cine este adevaratul credincios: fariseul sau vamesul? Cum ne dam seama de aceasta?

3. (10 puncte) Ce intelegeti prin smerenie? Dati un exemplu de smerenie din Sfânta Scriptura si unul din viata Dvs.

4. (5 puncte) Cine este capul bisericii: preotul, Domnul Iisus, patriarhul sau episcopul?

5. (10 puncte) Domnul Iisus pare sa nu bage în seama strigatele femeii cananeence din tinutul Tirului si al Sidonului, ba chiar pare ca o jigneste. Femeia însa obtine raspunsul din partea Mântuitorului. În ce fel?

6. (10 puncte) Pe cine reprezinta tatal din parabola Fiului Risipitor? Cum l-a primit El pe acest Fiu? Explicati.

7. (10 puncte) Cine l-a întrebat pe Domnul Iisus: "Cum poate omul sa se nasca, fiind batrân?" Ce i-a explicat Domnul Iisus? Ce intelegeti Dvs din aceasta discutie?

8. (10 puncte) Unde se spune sa întoarcem obrazul celalalt daca cineva ne loveste peste obrazul drept? Ce întelegeti prin acest îndemn?

9. (5 puncte) Numele celor trei persoane ale Sfintei Treimi sunt folosite zilnic de orice crestin. În ce împrejurari?

10. (5 puncte).”Toate îmi sunt îngaduite, dar nu toate îmi ………. …. ……..”. Explicati.

Numele……………………
Întrebari pentru toti credinciosii, mari si mici

Cautati pasajele din Biblie (Noul Testament) la care se refera fiecare din întrebarile de mai jos si notati-le în raspuns, împreuna cu scurte explicatii ale celor întelese de Dvs din citirea pasajelor. La întrebarile cu puncte, puncte, completati cuvintele lipsa. Asteptam raspunsurile Dvs în prima Duminica a lunii urmatoare (3 Februarie 2008).

1. (5 puncte) Cine l-a botezat pe D-l Iisus? Ioan, Ieremia sau Ilie? In ce apa a fost facut botezul Domnului?

2. (5 puncte) “Eu unul va botez cu apa spre pocainta, dar Acesta va va boteza cu …... ………. si cu foc.” Cine era “”eu”, cine era “Acesta”?

3. (5 puncte) Nu judecati ca sa nu fiti ……… De ce vezi paiul din ochiul fratelui tau, si …….. din ochiul tau nu …. …. în …….. ?

4. (5 puncte) Ce s-a intimplat dupa ce a fost botezat Domnul Iisus (când a iesit din apa)?
Ce este o teofanie?

5 (5 puncte) Sub ce chip apare Duhul Sfânt cand Domnul Iisus este botezat la Iordan?

6. (10 puncte) De ce este Sfântul Ioan Botezatorul numit si Înaintemergatorul?

7. (10 puncte) ……. …alaturi de mirungere, spovedanie, …………., …………., maslu alcatuiesc cele sapte ……… ale bisericii. Ele au fost întemeiate de Domnul Iisus si se savârsesc de catre slujitorii bisericii, adica de catre ………..

8. (10 puncte) Cine a fost singurul lepros care i-a multumit Domnului Iisus ca a fost curatit? De ce a fost surprins Domnul când a adus multumire tocmai acesta?

9. (10 puncte) Ce striga orbul din Ierihon catre Domnul Iisus? Cum a evoluat aceasta rugaciune catre aceea pe care o cunoastem noi astazi?

10. (10 puncte) Care sunt cei trei Sfinti Ierarhi praznuiti de crestinatatea ortodoxa la sfârsitul lunii ianuarie? Liturghia carui ierarh se savârseste cel mai des în cursul anului bisericesc?

Întrebari pentru toti credinciosii, mari si mici
Cautati pasajele din Biblie (Noul Testament) la care se refera fiecare din întrebarile de mai jos si notati-le în raspuns, împreuna cu scurte explicatii ale celor întelese de Dvs din citirea pasajelor. La întrebarile 1 si 2, completati cuvintele lipsa. Asteptam raspunsurile Dvs în prima Duminica a lunii urmatoare (6 Ianuarie 2008). Pâna atunci, un cald “La Multi Ani!” pentru 2008

“Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor ….…. ……… .. ……….”

2. (5 puncte) Lumina din …………, Dumnezeu Adevarat din ………… . …………

Nascut, dar nu ……., Cel ce este de o .……. … ……….., prin care ……… ….. …….

3. (10 puncte) Care este semnificatia Cinei în Pilda celor poftiti la cina? Cine va gusta din aceasta cina?

4. (10 puncte) Orbul care cersea lânga drum I-a strigat Domnului Iisus în drumul Sau spre Ierihon: “Fiul lui David, fie-Ti mila de mine!” Care a fost raspunsul Domnului Iisus?

5. (5 puncte) Din cine se trage Domnul Iisus? Câte semintii sunt de la acest stramos pâna la nasterea Domnului Iisus?

7. (10 puncte) Care au fost primii oaspeti la nasterea Domnului? De unde veneau ei? Care au fost darurile lor catre Pruncul nascut în iesle?

8. (5 puncte) Care a fost primul colind si cine l-a cântat la nasterea Domnului Iisus?

9. (10 puncte) Cine este CUVÂNTUL lui Dumnezeu si în ce Evanghelie se vorbeste despre El?

10. (5 puncte) Cine a fost primul martir si care au fost ultimele lui cuvinte? Când se sarbatoreste el?

Cautati pasajele din Biblie la care se refera fiecare din întrebarile de mai jos si notati-le în raspuns, împreuna cu scurte explicatii ale celor întelese de Dvs din citirea pasajelor. (Atentie: Uneori acelasi pasaj se poate regasi în mai multe Evanghelii, notati-le pe toate). Asteptam raspunsurile Dvs în prima Duminica a lunii urmatoare (4 Noiembrie 2007).

1. (5 puncte) Cine este tatal fetei înviate de Domnul Iisus? Ce ne spune Evanghelia despre el?

2. (10 puncte) Care este numele demonizatului din tinutul Gherghesenilor pe care l-a vindecat Domnul Iisus ? Explicati raspunsul demonizatului (gasit în Sfânta Evanghelie).

3. (5 puncte) Care este semnificatia semintei în pilda semanatorului? Dar a semintei care cade pe piatra?

4. (10 puncte) In care Evanghelie se spune: “Si toate ale Mele sunt ale Tale, si ale Tale sunt ale Mele si M-am preaslavit întru ei.” Explicati ce înteles au aceste cuvinte.

5. (5 puncte) Unde s-a întâlnit Domnul Iisus cu vaduva întristata pentru fiul ei? A fost o vindecare de o boala sau o înviere din morti?
6. (10 puncte) Care sunt pasajele din Evanghelii unde se vorbeste despre vindecarea sufleteasca (care presupune iertarea pacatelor) urmata de vindecarea fizica.

8. (10 puncte) În câte locuri se vorbeste despre Maica Domnului în Noul Testament? Descrieti-le.

10. (5 puncte) Cum au fost pedepsiti cei care au mintit despre donatiile lor la biserica?